La Ipotesti

Recent, am avut ocazia sa vizitez satul Ipotesti din judetul Botosani. Nu cred ca exista cineva care sa nu asocieze automat acest nume cu Mihai Eminescu. Prin urmare, obiectivul principal al vizitei a fost, clar, casa memoriala a acestuia.

casa-memoriala-mihai-eminescu-de-la-ipotesti

Recunosc ca am intrat cu o oarecare emotie in casa, incercand sa fac o legatura intre putinele lucruri pe care mi le mai aminteam despre poet si ceea ce gaseam in incapere. Urmarind obiectele si aspectul casei, primul lucru care mi-a venit in minte a fost sa spun: „Dom’le, da’ n-a fost chiar asa sarac…”.
Ulterior, am aflat ca din tot ceea ce reprezinta casa memoriala, doar un sfert ar fi lucruri care i-au apartinut poetului, iar casa este, de fapt, la a treia reconstructie. Acest lucru se intampla deoarece in 1924, ca urmare a faptului ca nu mai fusese ingrjita ani de-a randul, casa a fost daramata in totalitate, iar cea care a fost construita in locul ei nu a respectat aproape deloc structura originala a casei. Prin urmare, si aceasta a fost demolata, iar in 1979 a fost reconstruita o varianta care a reprodus in totalitate casa parinteasca a lui Eminescu.
Aceasta are printre altele si un pian care il exemplifica pe cel care a apartinut surorii poetului, Aglaia, dar si un birou care se pare ca ar fi chiar cel la care scria acesta. In afara biroului si a altor cateva obiecte din incapere, celelalte lucruri sunt doar copii a ceea ce a reprezentat candva mobila casei.
Pe langa casa memoriala, mai poti vizita si biserica veche a satului Ipotesti, Casa tarananeasca de epoca in stil moldovenesc pe care a donat-o familia Papadopol, cea care a avut pentru ultima data in proprietate mosia Ipotesti, dar si Centrul National de Studii Mihai Eminescu.
casapapadopol18iun2012d2
Pretul de vizitare este aproape „ridicol de mic”, adica 6 lei/persoana, iar taxa de fotografiere 5 lei.
La vreo 4 km de Memorialul Ipotesti, se afla sursa de inspiratie poetica a lui Mihai Eminescu: lacul cu nuferi, care face parte din patrimoniul national, fiind unul dintre cele mai importante obiective turistice legate de numele poetului. Din pacate, din cauza verilor secetoase din ultimii ani, acesta este pe cale de disparitie. Tot din acest motiv are de suferit si vegetatia, in special nuferii albi si galbeni, care sunt specii protejate si declarate monumente ale naturii.
IMG_5420b
Altfel, plimbarea prin padure este mai mult decat placuta. Noi am vizitat-o la 9 dimineata, asa ca, in afara unor caini prietenosi si infometati (pe care i-am hranit cu covrigi de Buzau), n-am mai vazut nicio vietate pe acolo. A fost amenajata si o alee care sa iti usureze drumul prin padure, dar au fost si unii care au avut grija sa „usureze” podul de peste lac, luand acasa cateva dintre scandurile acestuia.
E pacat ca nu stim deloc sa pretuim frumusetile pe care ni le ofera natura si nici sa apreciem interventiile artificiale care au rolul de-a contribui la splendoarea locului.
Padurea este amenajata si cu banci, cosuri de gunoi si indicatoare.
Reclame

Mai stim sa ne bucuram?

Incepand cu examenul de capacitate si terminand cu bacalaureatul, wall-ul meu de facebook a fost invadat de print-uri cu rezultatele obtinute de candidatii la acestea. Ma bucur pentru ei si ii felicit, nu de alta, dar majoritatea dintre ei au obtinut medii bune sau chiar foarte bune. Evident, pentru ca doar aceia care au reusit sa ia note mari au ales sa isi publice pe retelele de socializare realizarea.

Problema, din punctul meu de vedere, este alta. Am ajuns, si acum nu ma refer doar la acesti absolventi, sa nu mai facem lucrurile pentru noi, ci pentru ceilalti, nici nu mai apucam sa ne bucuram de o reusita ca mai intai simtim nevoia sa le aratam celorlalti pentru a vedea ei ce sau cat putem noi. Si stiti care este lucrul cel mai trist? Ca de cele mai multe ori prietenii pe care ii ai pe retele de socializare nici macar nu iti sunt prieteni si in viata reala. Si atunci de ce sa impartasesti bucuria ta cu ei? Nu vrei asta, vrei de fapt sa ii demonstrezi ca ai putut. Dar de ce?

Mi-amintesc cand am dat eu bacul ca mai intai am stat si am tras aer in piept. I-am multumit lui Dumnezeu ca mi-a fost alaturi. Da, stiu, sunt unii care vor spune ca nu a invatat El in locul meu, doar ca eu cred ca orice reusita am avut in aceasta viata a fost doar cu ajutor de la El. Si abia dupa ce mi-am savurat “victoria”, am inceput si am dat cateva telefoane. La frati si surori. Pentru ca am considerat ca ei ar fi singurii interesati, in mod sincer, de rezultatele mele. Este adevarat ca nici nu erau retelele de socializare in mare voga pe atunci, dar dati-mi voie sa cred ca as fi procedat la fel.

Am ajuns sa ne fie teama sa ne traim viata asa cum ne dorim pentru ca vom fi judecati. Chiar inainte de aceste examene, cateva fete mi-au scris ca ce sa faca pentru a scapa de emotii, le era frica tare de rezultate, ca le vor certa parintii si vor rade prietenii de ele. Si am tras concluzia ca fetele acelea nu constientizau cat de importante sunt aceste examene  pentru viitorul lor, singura lor preocupare era legata de ceea ce vor spune cei din jurul lor.

Parerea mea, din experienta de fiica a unor parinti simpli, dar intelegatori si intelepti, este ca indiferent de rezultat, copilul trebuie sprijin si ajutat sa depasesca un esec, nu sa ii fie  scosi ochii ca baiatul vecinei a luat o nota mai mare. Iar in ceea ce priveste parerea prietenilor, ce prieteni sunt aia care rad de nereusita ta in loc sa fie acolo sa te incurajeze sa mergi mai departe?

In rest, oamenii care mai trec intamplator prin viata ta, nu conteaza. Nu iti imagina vreodata ca persoanele care au o viata implinita si fericita ar sta si si-ar pierde vremea judecandu-te. Sunt doar niste frustrati a caror viata e atat de trista  incat prefera sa o intristeze si pe-a altora decat sa o repare pe-a lor.

Asa ca, ar trebui sa iti amintesti, indiferent de circumstante, ai doar o viata pe care trebuie sa o traiesti asa cum iti place, fara sa tii cont ca ai putea fi judecat. Nu esti dator nimanui cu nimic, scopul tau in viata nu este sa ii multumesti pe ceilalti, ca s-ar putea sa uiti sa te multumesti pe tine. Iar atat timp cat tu nu te iubesti, respecti si apreciezi, nimeni nu o va face.