Mai stim sa ne bucuram?

Incepand cu examenul de capacitate si terminand cu bacalaureatul, wall-ul meu de facebook a fost invadat de print-uri cu rezultatele obtinute de candidatii la acestea. Ma bucur pentru ei si ii felicit, nu de alta, dar majoritatea dintre ei au obtinut medii bune sau chiar foarte bune. Evident, pentru ca doar aceia care au reusit sa ia note mari au ales sa isi publice pe retelele de socializare realizarea.

Problema, din punctul meu de vedere, este alta. Am ajuns, si acum nu ma refer doar la acesti absolventi, sa nu mai facem lucrurile pentru noi, ci pentru ceilalti, nici nu mai apucam sa ne bucuram de o reusita ca mai intai simtim nevoia sa le aratam celorlalti pentru a vedea ei ce sau cat putem noi. Si stiti care este lucrul cel mai trist? Ca de cele mai multe ori prietenii pe care ii ai pe retele de socializare nici macar nu iti sunt prieteni si in viata reala. Si atunci de ce sa impartasesti bucuria ta cu ei? Nu vrei asta, vrei de fapt sa ii demonstrezi ca ai putut. Dar de ce?

Mi-amintesc cand am dat eu bacul ca mai intai am stat si am tras aer in piept. I-am multumit lui Dumnezeu ca mi-a fost alaturi. Da, stiu, sunt unii care vor spune ca nu a invatat El in locul meu, doar ca eu cred ca orice reusita am avut in aceasta viata a fost doar cu ajutor de la El. Si abia dupa ce mi-am savurat “victoria”, am inceput si am dat cateva telefoane. La frati si surori. Pentru ca am considerat ca ei ar fi singurii interesati, in mod sincer, de rezultatele mele. Este adevarat ca nici nu erau retelele de socializare in mare voga pe atunci, dar dati-mi voie sa cred ca as fi procedat la fel.

Am ajuns sa ne fie teama sa ne traim viata asa cum ne dorim pentru ca vom fi judecati. Chiar inainte de aceste examene, cateva fete mi-au scris ca ce sa faca pentru a scapa de emotii, le era frica tare de rezultate, ca le vor certa parintii si vor rade prietenii de ele. Si am tras concluzia ca fetele acelea nu constientizau cat de importante sunt aceste examene  pentru viitorul lor, singura lor preocupare era legata de ceea ce vor spune cei din jurul lor.

Parerea mea, din experienta de fiica a unor parinti simpli, dar intelegatori si intelepti, este ca indiferent de rezultat, copilul trebuie sprijin si ajutat sa depasesca un esec, nu sa ii fie  scosi ochii ca baiatul vecinei a luat o nota mai mare. Iar in ceea ce priveste parerea prietenilor, ce prieteni sunt aia care rad de nereusita ta in loc sa fie acolo sa te incurajeze sa mergi mai departe?

In rest, oamenii care mai trec intamplator prin viata ta, nu conteaza. Nu iti imagina vreodata ca persoanele care au o viata implinita si fericita ar sta si si-ar pierde vremea judecandu-te. Sunt doar niste frustrati a caror viata e atat de trista  incat prefera sa o intristeze si pe-a altora decat sa o repare pe-a lor.

Asa ca, ar trebui sa iti amintesti, indiferent de circumstante, ai doar o viata pe care trebuie sa o traiesti asa cum iti place, fara sa tii cont ca ai putea fi judecat. Nu esti dator nimanui cu nimic, scopul tau in viata nu este sa ii multumesti pe ceilalti, ca s-ar putea sa uiti sa te multumesti pe tine. Iar atat timp cat tu nu te iubesti, respecti si apreciezi, nimeni nu o va face.

Reclame

Un gând despre „Mai stim sa ne bucuram?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s