Iubește românește, dar în manieră proprie

Fluturașii pe care îi simt în stomac când mă gândesc la tine, i-am mai avut doar în dimineața în care am avut timp să iau două porții din micul dejun.

Bucuria pe care am avut-o după întalnirea cu tine, am mai trăit-o doar în ziua în care mama mi-a permis să mănânc și porția de tort destinată musafirilor.

Prima floare de la tine a fost la fel de prețioasă precum cadourile primite în anul de dinainte de-a afla că nu există Moș Crăciun.

Buzele tale sunt extrem de senzuale, nici reclamele la rujurile Chanel nu au avut parte de astfel de model.

Mirosul tău a proaspăt permanent îmi amintește de mare. Fără alge.

Privirea ta mă inspiră și mă face să-mi doresc să pictez. Dar nu voi pune în practică, aș risca să-ți distrug aparenta perfecțiune.

Dacă ar fi să fac o melodie cu toate calitățile tale, mă tem că mi-ar fi imposibil. Toate atributele pozitive nu au rimă între ele, iar mie nu îmi place versul alb.

Felul în care mă simt la gandul că te-aș putea pierde este echivalent cu cel din momentul în care perechea de pantofi preferată s-ar afla la reducere, dar numarul meu ar fi în mâinile altei persoane… Adică, de două ori dureros.

Anunțuri