Răsfăț capilar la cel mai bun hairstylist

Se spune că lucrurile bune se uită repede. Eu vin să demonstrez contrariul. Acum vreun an și ceva, m-am lăsat pentru prima dată pe mâinile lui Armando Zahiu, cel care este supranumit si hairstylistul vedetelor. Lui am ales să îi încredințez părul meu și transformarea lui.

img_8318
Noiembrie 2017

Multă lume a considerat că nu ar fi trebuit să îl tund. Mie nu mi-a părut rau. A fost pentru prima oară în viață când am avut părul atât de scurt și mi-a plăcut. Pe lângă aceasta, am descoperit că e mult mai ușor să ai un par de o lungime ceva mai… normală. Și că nu este nevoie de  părul Ilenei Cosânzeana pentru a fi frumoasă. Așa că, între timp, părul meu a mai fost tuns de un hair stylist din Italia, dar deh, nu e tocmai la îndemână. Și a mai fost tuns… de mine. Pe balcon. Fără oglindă. Doar cu o forfecuță de unghii. Această variantă e la îndemână, dar v-o spun doar așa, ca s-o știți. Nu ca s-o încercați vreodată. Eu mai am astfel de apucături, voi sa nu le imprumutati nici măcar pentru o secundă pentru că într-o secundă poți tăia o suvița importantă. Am ales această variantă într-o zi în care mă deranjau destul de tare cei 2 centrimetri de păr pe care îi consideram deteriorați.

IMG_3951_copy

Dar, la scurt timp, am mers la Armando tocmai pentru a repara joaca mea de-a frizerul-n aer liber. Și m-a „reparat”. A avut grija sa taie (dar nu de la radacina) răul făcut de mine. Și m-a rugat să nu mai fac.

Iunie 2018

Și m-a consiliat în ceea ce privește vopsirea părului. Dar eu nu cedez așa ușor, rămân la ideea că firele albe atât timp cât nu mă deranjează pe mine, nu trebuie să deranjeze pe nimeni. Dar mi-a placut maniera de-a explica ceea ce mi s-ar potrivi mai bine atât în ceea ce privește culoarea cât și referitor la produsele către care ar trebui să mă îndrept. Am băgat la cap și voi păstra acolo pentru momentul în care voi face marele pas. Până atunci, m-am bucurat să îmi las părul pe mainile lui pentru spălat, tratament și coafat. M-am simțit răsfățată, mai ales că mie îmi place la nebunie ca cineva să se joace în părul meu. E singurul moment în care simt că vreau să stau cuminte. Încerc să nici nu respir pentru a nu deranja și a nu întrerupe ”ritualul aducător de bine”. De asemenea, mi-a „umblat” la breton. Da, ăla pe care tot cu forfecuța de unghii îl tund. Dar de sportul ăsta nu mă las, e momentul meu de ”mă pricep la toate”. Cand zic că mi-a umblat, mă refer la faptul că mi l-a făcut ceva mai des, ceea ce aveam înainte, spune el că ar fi fost doar o „linie de breton”, iar acum am breton cu acte-n regulă. Pașaportu’ e pe drum.

IMG_3996_copy

Alt lucru care mi-a placut a fost faptul ca datorită produselor folosite, mi-am resimțit pentru prima dată după multă vreme parul ca fiind elastic. Asta e de bine, garantez. Probabil că a contribuit și îndepărtarea vârfurile rare și despicate, rămânând doar părul ăla ”consistent” și cu greutate.

IMG_4039_copy

Una peste alta, m-am simtit bine in salonul lui Armando Zahiu, ca o vedetă. Nu știu dacă are legătura cu faptul ca el se ocupă și de părul unora dintre ele. Dacă vreți să îl întrebați de sănătate, nu știu dacă e tocmai oportun să îl sunați. Dar daca vreți să îl întrebați de sănătatea părului vostru, vă recomand cu drag.

Îl găsiți aici și aici.

Voi ce hairstylist preferat aveți?

15267752_723163721172200_6803395584695072252_n

Reclame

Un cadou pentru tine, dragul meu!

Zic că e momentul să facem publică dorința ta care în ultima vreme are un singur nume: ”Pișicăăăăăă”, dorință care în ultima vreme înseamnă doar cântec pentru mine: ”Vreau o pișică-n viața meaaaa”, dorință care în ultima vreme înseamnă doar poezie: ”Pișicuță, pis, pis, pis…”

Așadar, ca o fată bună ce sunt, nu numai că îmi exprim public acordul de-a avea un astfel de animăluț, dar vin și îți ofer chiar variante. Multe modele, multe materiale, multe… da, știu că voi spuneți rase, dar eu prefer varianta aceasta. Și voi împărtăși cu voi opțiunile mele. Sunt șapte la număr, ca să fie cu noroc. Sper să fie cel puțin una si pe gustul celui își strigă cu disperare viitorul prieten. Dați-vă și voi cu părerea, care e mai drăguță?

 

b1425e8f-8580-4f53-9747-429ce4a428ce

  1. Model Pisica cu mâini, dar fără gât

053091cb-ec65-4396-bf4e-969f0a1c3c08

2. Model Pisica ce a ajuns la untură

7015babd-9fb3-4ca0-8aa9-04fecd567c6f

3. Model pisica cu cap de pui

7338ff2f-c3f5-4fa9-9a59-db24d4d35a1e

4. Model pisica indiferentă

7f8751e3-7cb9-4d7f-b8ba-6ac484de1ab5

5. Model Cand pisicile sunt acasa se urca una în capul alteia.

071ce425-2381-43fc-9673-04746995f70e

6. Model Pisicile speriate de bombe

0f74677e-71ef-4bbf-9dba-21d885e29a48

7. Model Ti-ai luat nasul la purtare, pișico!

În caz ca și vouă va plac aceste ”rase”, ele se găsesc fix în această variantă, fără niciun fir de păr în plus pe site-ul Newchic.

Ah, credeți că ar avea vreun motiv să nu îi placă variantele propuse?!

Paște fericit și iepuraș generos!

O lume minunată în care veți găsi numai… rochii!

Cel mai frumos cadou primit de 8 Martie a ajuns pe… 7. Eram miercurea trecută la birou și în loc să îmi stea mintea la sarcinile pe care le aveam, îmi storceam creierii să găsesc ceva de îmbrăcat care să fie drăguț, elegant, să atragă atenția, dar să nu mă scoată în evidență într-o manieră deplasată, că doar deh, și 8 Martie aveam să îl petrec tot la job. Și nu găseam nimic, brusc, dulapul meu avea doar două uși și deloc conținut.

IMG_6864_copy

În timp ce încercam, totuși, să fac și pe eficienta, sună telefonul. Telefonul am zis, nu telefoanele, așa că nu-ncepeți să cântați. Era curierul DHL. Cu aceștia am o relație ură-iubire. Atunci cand nu îmi cer, pe lângă taxele vamale, testamentul lui Tutankhamon, sunt cei mai drăguți pentru că, în general, sunt eficienți și îți aduc coletele rapid. Așa că, mereu cand primesc vreo notificare de la ei, tresar, țin degetele încrucișate și fac o rugaciune în gând: ”Dă, Doamne, să nu îmi ceară taxe și documente imposibile, Doamne ajută, Doamne ajută…” Și de data aceasta a funcționat. Voiau doar să îmi livreze un colet. Am coborat rapid 3 etaje și am înfășcat coletul înainte de-a se răzgândi vreun vameș și să aibă vreo pretenție asupra bunului meu ambalat în hârtia lor.

IMG_6881_copy

Acum aveam o altă întrebare existențială? Unde să mă ascund pentru a deschide cutia și a mă putea bucura în liniște de cele 10 secunde de fericire maximă pe care le ai în momentul în care descoperi produsele? În baie, clar! Ce altă încăpere mai reușeste să găzduiască atâtea evenimente importante din viața unei femei? Intru, încui și trag aer în piept. Aranjez o ultimă suviță și reîmprospătez rujul. Întotdeauna trebuie să faci o bună impresie la prima întalnire. Prima întâlnire cu rochia perfectă. A fost dragoste la prima atingere. O bucată de material mătăsos croit exact așa cum îmi imaginasem eu. O rochie midi, plisată, cu mâneci clopot și o fundă la gât. O rochie elegantă, feminină, confortabilă, ideală atât pentru o zi la birou cât și pentru o ieșire în oraș. Dacă mă chinui puțin, cred că o pot purta liniștită și la un eveniment mai pompos. Doar că nu prea servesc așa ceva, tocmai de-aia ziceam că-s liniștită.

Așadar, a doua zi, m-am înțolit cu mai sus numita pe care am accesorizat-o cu o centură verde, cizme negre din catifea de la Dresslily și o jachetă Camaieu care oricât de blanoasă ar părea, este mult mai potrivită sezonului primăvăratic.

Altfel, dacă doriți să aflați impresiile create de această rochie, vă asigur că n-a trecut deloc neobservată sau puțin comentată. Ba chiar mi-a fost cerut și site-ul de pe care a fost achiziționată. Acum, la rece, stau și mă întreb de ce l-am oferit? De când îmi doresc să fiu geamănă-n vestimentație cu colegele mele?! În fine, aceasta-i o dilemă pe care o rezolvăm cu alt prilej.

 

Cu această ocazie, am realizat că îmi place foarte mult acest model de rochie, prin urmare, am executat în grabă o nouă comandă cu un conținut asemănător.

IMG_6840_copy

Până la viitoare perfecțiuni sosite-n casa mea, unde-i cald și bine, conform poeziei, vă las fotografiile cu mândra aceasta. Nu săriți, că mă refeream la rochie.

page123

Rochia este de la VipShop, iar produsele acestora sunt de o calitate superioară față de multe alte site-uri testate de mine până în prezent. De asemenea, comanda a ajuns extrem de repede, în aproximativ 3 zile, prin DHL.

Turcuman988 este codul ce vă aduce o reducere de 5$ pe us.vip.com, la orice comandă a cărei valoare depășește 50$.

Pentru a vedea rochia în mișcare, va invit să urmăriți clipul de aici.

 

Omul cât trăiește învață: iarna înseamnă zăpadă și frig!

– Văleleu, muicăăă, închideți școlile! Pentru că, în mod paradoxal, iarna a adus un pumn de zăpadă, au zis autoritățile.

– Văleleu, muicăăă, dar de ce să facem asta? Întreb eu…

Pe cuvânt dacă am priceput de ce au fost închise școlile, mai ales, cele din București. Păi, nu se presupune că străzile vor fi deszăpezite? Care este motivul pentru care ar trebui să stea acasă elevii? Pentru că avem niște grade cu minus? Așa, și? Să nu cumva să le înghețe mâna pe telefon în stația de autobuz? Oare de ce am senzația că aceiași tineri au răbdat temperaturi mult mai scăzute dacă a fost vorba de o ieșire în club? Ba chiar au fost șmecheri și au purtat jeanși rupți sau au fost ”sexy” și au purtat ciorapi plasă. Temperaturi similiare au fost înregistrate în noaptea Revelionului 2015. Și ce credeți? Piața Constitutiei a fost plină! Dar mai important decât acest lucru știti ce este? Că sunt foarte mulți copii în această țară, în mediul rural, care zilnic merg pe jos kilometri întregi. Și o fac pe drumuri de țară, care nu sunt nici măcar pietruite, ci scăldate în noroi și gropi. Și cu siguranță au parte și de ploi și de ninsori și de temperaturi scăzute mult mai multe zile pe an. Cu ei ce facem? Ei cum pot? Ah, ei sunt învățați. Dar, în rest, cei din mediul urban mereu sunt considerați mai ”învățați” decât cei de la țară.

Faptul că în ultimii ani iernile au fost ceva mai blânde, a dus la o amnezie în ceea ce privește caracteristicile acestui anotimp. Acestui anotimp rece. Oare de ce s-o numi astfel?

Mi-aduc aminte cu atâta plăcere de iernile copilăriei mele. Cand mergeam la școală prin nămeți, nămeți reali, când îmi punea mama pungi în cizme pentru a nu mă uda la picioare, dar întotdeauna degetul mare avea personalitate și mă pricopsea cu o gaură într-una dintre ele. Mi-aduc aminte cum sunetul clopoțelului dădea startul cursei către sobă și cum ne luptam pentru a ne da o îmbrățișare călduroasă, de se speriau profesorii că o vom dărâma. Cum cei care aveau banca la fereastră simțeau viscolul de afară că le cântă la ureche. Și cum în fiecare recreație mai contribuiam un pic la construirea omului de zăpadă, deși deseori rămânea chior sau fără veșminte, că nu ne ajungeau cărbunii furați din magazia școlii.  Că îmi ridicam fularul, când plecam acasă, atât cât să mai pot zări drumul, dar zăpada să nu îmi zărească ochii. Și chiar mă simțeam ca o minieroină ce se luptă să străbată labirintul de gheață, deși știam deja că voi ieși învingătoare. Că atunci când intram în casă, la căldură, mi se înroșeau degetele și mă mâncau de le frecam de toate denivelările pereților. Iar obrajii căpătau o culoare pe care astăzi nu o mai obțin nici cu cel mai scump blush. Că imediat după ce dădeam jos toate straturile de haine, mă simțeam sprintenă precum o balerină și mă întrebam cum de putusem căra haine într-o greutate mai mare decât a mea. Că îmi punea mama o farfurie cu ciorbă caldă pe care o mâncam în vreme ce ascultam focul în sobă și priveam pe geam la zăpadă plimbată prin aer de vânt. Și cu toate aceastea, nu mă speria gândul de-a merge a doua zi la școală, ci mai degrabă faptul că mă certa tata dacă nu îmi aduceam încălțările lângă sobă pentru a le avea calde în dimineața următoare. Tot el se trezea la ora șase pentru a-mi face pârtie până la poartă. De acolo înainte, eram pe cont propriu. Dar nu-mi dădea fiori ideea, poate doar viscolul. Iubeam și iubesc mirosul de frig. Și mi-e dor de tropotele mele și ale colegilor din momentul în care încercam să scăpăm de surplusul de zăpadă, de pe bocanci, fix în holul școlii. Mi-e dor de tanti Zina, femeia care ne alerga cu mătura când vedea că îi dăm de muncă. Mi-e dor și de laboratorul de biologie, care ne-a găzduit în anii de gimnaziu, dar era atât de friguros încât dacă nu te-ar fi încurcat la scris, ai fi păstrat mănușile în mâini pentru tot restul zilei. Mi-e dor de toate acele zile de școală amestecate cu multă zăpadă. Acele zile în care dacă s-a întâmplat să nu facem cursuri, a fost doar pentru că profesorii nu puteau ajunge din oraș la noi în sat. Dar fără să se pună problema că noi nu am fi putut străbate satul prin nămeți, la ceas de… dimineață și termometru pe minus. Pentru simplu fapt că așa e normal, așa e iarna!

Și îmi place  faptul că a venit iarna înaintea primăverii. Așa mi se pare firesc. Nu dați cu pietre (încinse), iubitori de căldură!

IMG_6285_copy

 

Trăiri cu iz de dor

Scriu aceste rânduri de acasă. De la mama și de la tata. De fiecare dată când vin aici, mă simt liberă, ca și când tocmai am auzit clopoțelul care anunță sfârșitul orei de matematică. Aia îmi dădea mie dureri de cap în gimnaziu.

Așa mă simt și acum, am lăsat în București toate bătăile de cap și mă bucur de liniștea de pe uliță. Aici, mă bucură chiar și noroiul de pe cizme. Pentru că are sens și miros de amintire.

Zâmbesc nostalgic la cei doi copii „din vale” pe care îi văd că bat biciul. Pe vremea mea, erau cel puțin zece viteji care își testau la unison instrumentele pentru colindatul din 31. Acum, nu mai sunt la fel de mulți. Au plecat în Spania, la părinți. Nu știu dacă au luat și plugușorul cu ei.

Inspir, expir. Miros de frig, de aer curat. E mirosul meu preferat, dar rar îl găsești în București. Și oricât s-ar chinui Chanel și Dior, aroma aceasta e imposibil de reprodus. Nu o vei gasi în celebrele parfumerii nicicând, are exclusivitate pentru mediul neinvadat de  tehnologie și modern.

Aud cocoșul cântând. Și-mi amintesc cum încercam, în copilărie, să fac diferența. Adică, atunci când veneam de la școală, trebuia să dau de mâncare puilor. Și pentru a mă asigura că ei vor simți că sunt hrăniți de mine, le făceam ceva… sofisticat. Tradiționalului mălai cu apă, îi adăugam miez de pâine, semințe de floarea soarelui, troscot tocat fin. Cred că intuiam încă de pe atunci un fine-dining al scurmătoarelor.

Câinii mă latră. Cei doi pe care îi au părinții mei acum sunt fii Bellei, cățelușa pe care o aveam în urmă cu vreo 10 ani și pe care o botezam după numele unui personaj din H2O, serialul adolescenței mele. Însă, ea s-a prăpădit, iar odraslele ei nu sunt prea familiare cu mine. Ca să nu zic familiale. 🙂

În pivniță, nu s-a schimbat nimic. Pe lângă rafturile cu compoturi și gemuri în cantități greu de doborât într-un an, mai sunt și veșnicele ziare pe care sunt puse tot felul de fructe și flori la uscat. Pentru ce? Pentru diverse boli. De unde știu? De la mama. De unde știe ea? Din Asul Verde. Mereu scrie în ăla despre aceste binefăcătoare ale naturii pe care e mai bine să le ai decât să nu.

Mama e tot în bucătărie, toacă legume pentru 10 litri de ciorbă. Nu știu dacă a uitat sau nu vrea să accepte că acum mai locuiesc doar ei doi acolo, însă ea continuă să facă mâncare ca și când ar avea de hrănit armata de spiriduși a lui Moș Crăciun.

Unde-i tata? Sigur nu în casă. Greu îl prinzi în interior. Indiferent că-s 40 de grade cu plus sau 20 cu minus, el își găsește de lucru afară. Întotdeauna e ceva de făcut. Și dacă nu e, îți cauți.

Încă am pe pat cele două pernuțe albastre cumpărate de când eram în clasa a X-a. Și încă nu vreau să mă despart de ele. Le-am cumpărat în vremea în care urmăream Rebelde, iar fetele de acolo aveau tot de felul de ursuleți puși lângă pernele de pe pat. Eu am vrut să combin utilul cu placutul și am cumpărat perne cu ursuleți.

Mi-e dor de tot ce înseamnă copilărie, mi-e dor de viața în care grija de a doua zi însemna doar tema de la algebră. Și zâmbesc. Pe vremea acelor vremuri, tema aceea mi se părea balaurul cu șapte capete. N-aveam habar că urma să întâlnesc personaje realmente hidoase. Mi-e dor să îmi pregătesc sacoșa pentru colindat. Mi-e dor să îmi pun bănuții adunați într-o căciula și să îi număr de zece ori pe zi, nu pentru a le afla numărul, ci pentru a mă asigura că toată lumea știe că eu i-am câștigat. Aș zice cu „sudoarea” frunții, deși nasul imi fusese înghețat, iar bocancii plini cu zăpadă. Mi-e dor să merg la săniuș și să stau până când frigul se transformă-n durere. Mi-e dor să mă rog pentru dimineți în care să descopăr casa sub nămeți. Ruga o făceam întotdeauna în șoaptă, tata nu ar fi fost prea încântat să o audă, doar el era cel care trebuia să ia curtea la lopata. Mi-e dor să plâng de ciudă că neaua e prea moale și nu poate să dea viață omului de zăpadă. Mi-e dor să am promoroacă pe fular. Mi-e dor să ascult cel mai frumos cântec al iernii, zăpada scârțâind sub picior. Mi-e dor să îmi spună mama: „Bucură-te de anii aceștia, că-s cei mai frumoși.” Dar nu mi-e dor de faptul că niciodată n-am inteles și m-am grăbit să cresc.

Afară parcă încearcă să cadă câteun fulg. E singurul lucru care mai lipsește pentru întregirea atmosferei. Că nimic nu-i mai frumos decât luna decembrie la sat.

Pregătirile pentru sărbătorile lunii se fac, în primul rând, cu sufletul. Agitația de aici are loc în bucătărie, nu în mall. Alimentele se aduc din cămară, nu din raftul hipermarketului francez. Mâncarea de aici are gust și miros de sănătate, nu de „arome identic naturale”. Darurile oferite în această luna sunt realizate manual sau cumpărate cu efort. Îmi place de Moș Nicolae din mediul rural pentru că el încă aduce portocale și șosete. Nu gadgeturi. Nu chestii sofisticate. Nu lucruri care ne îndepărtează de oameni. Ci o mandarina ale cărei felii le  împarți cu sora ta, iar mirosul cojilor cu întreaga casă. Îmi place de Moș Crăciun de aici pentru că te învață să fii modest și cumpătat. Nu îți aduce toată lista din scrisoare, te pune să stabilești care-i prioritatea ta și să înțelegi că nu e suficient să bați din picior pentru a primi totul pe tavă. Mi-e dor de Moș Crăciunul copilăriei mele care nu venea oricum, ci doar după ce te condiționa să mănânci și gălbenușul oului. Mi-e dor de carioca rămasă fără culoare cu care mă chinuiam să îi scriu, după ce îi mai intensificam nuanța pe vârful limbii, un bilet pe care să i-l las sub brad cu: „Mulțume”. SC-ul rămânea pentru anul următor. Mi-e dor.

paper-68828_960_720_copy

 

Un ten îngrijit are aromă de piersică

Când eram adolescentă, mă intriga foarte tare cand găseam un produs cosmetic pe care scria +25 de ani. Mi se părea „fructul interzis” și îmi propusesem să ajung cât mai rapid la vârsta respectivă doar pentru a zice: „Sâc, pot să îl folosesc și eu!”. Când am ajuns la 25 de ani, mi-am dat seama că „trebuie” să îl folosesc și eu, că tenul începea „să prindă” ceva maturitate, maturitate pe care nu pot sa zic ca mi-o mai doream cu ardoarea din urmă cu vreo 10-12 ani. Și am început să conștientizez că niciun fond de ten și niciun ruj nu îți pot da frumusețea pe care ți-o oferă un ten luminos și sănătos. Și am început, de asemenea, să pun preț mai mare pe îngrijirea tenului decât pe înfrumusețarea lui în mod artificial. Nu spun că nu mai folosesc produse de make-up, doar că am întotdeauna grijă să ofer acestora o bază curată și hidratată. Această bază constitutie cel mai important pas în reușita unui machiaj.

De asemenea, fug, pe cât posibil, de tot ceea ce înseamnă nociv. Pentru ten, pentru minte, pentru suflet. În ceea ce privește tenul, încerc mereu să aleg produse fără parabeni, care să fi fost testate dermatologic și care să aibă în componență ingrediente naturale.

Recent, am primit spre testare o cremă și o apă micelară fix din această categorie.
Este vorba despre apa micelară și crema hidratantă cu piersici și caise din gama Estratti di Belleza, ambele de la Bottega Verde.
Recunosc că, în momentul în care le-am ales, m-am gândit la parfumul plăcut al piersicilor și la cât de „mâncabil” va deveni tenul meu după ce voi folosi aceste produse. Surpriză, mirosul este unul extrem de delicat. Dar acest lucru nu m-a dezamăgit deloc pentru că mi-am dat seama că se țin de cuvânt și nu adaugă arome artificiale care să îți încânte nasul, dar care să îți supere pielea.
IMG_4368
Crema hidratantă vine într-un recipient din sticlă, ceea ce mă încântă. Este lejeră, se aplică și absoarbe ușor, tenul devine mai luminos și mai catifelat după utilizarea ei.
Am încercat să o folosesc și ca bază de machiaj, însă, pentru tenul meu mixt nu este cea mai potrivită întrucât îmi face tenul să lucească destul de repede după aplicarea ei. De aceea, recomandarea mea ar fi daca ai un ten mixt sau gras, sa o folosesti doar seara. Altfel, pentru un ten uscat sau normal tind să cred că ar funcționa destul de bine și sub fondul de ten.
IMG_4415
În ceea ce privește apa micelară, aceasta își face treaba foarte bine. Adică îți curăță tenul de machiaj, impurități, praf și tot ce ai mai adunat în timpul zilei pe el. Sau în timpul nopții. Pentru că, știm deja că trebuie să ne demachiem atât seara cât și dimineața, nu? Bonus, în urma folosirii ei, tenul îți rămâne mai fin și mai catifelat.
IMG_4344_copy
Pe lângă aceste două produse, am mai primit cadou și un săpun solid cu vanilie neagră. Trebuie să admit că nu mai auzisem de acest ingredient până în prezent, însă, are un miros interesant și destul de diferit față de mirosul clasic de vanilie pe care îl cunoșteam eu.
IMG_4392
Iar cadoul a venit ca urmare a programului pe care îl au disponibil, adică, dacă te înscrii în mod gratuit în Clubul Bottega Verde, primești la fiecare comandă, indiferent de valoarea acesteia, un cadou în varianta standard, nu mostră.
Pe lângă acest lucru, 10 dintre voi, cei care citiți acest articol, puteți beneficia de o reducere de 10% utilizând codul: DOAMNAT. Principiul este simplu: Primul venit, primul servit. Așa că, dacă ești interesată de produsele Bottega Verde, grăbește-te să le analizezi site-ul și ofertele. Sau interesat. Pentru că se găsesc, deopotrivă, și produse destinate bărbaților.
Tu ai încercat produsele lor?
IMG_4316_copy

Bunătățile pământului vin de la L’oreal: Pure Clay Masks

Dacă și tu faci parte din categoria fetelor care suspină după tenul de porțelan al modelelor din revistele glossy, zic ca ai nimerit bine! Eu, de când mă știu, îmi doresc un ten curat, luminos și fără pori dilatați. De care credeți că am? Citește în continuare „Bunătățile pământului vin de la L’oreal: Pure Clay Masks”

Concurs 7th Heaven: testeaza mastile minune!

IMG_4654_copy

Luna august a reprezentat pentru noi luna rasfatului. Atat eu cat si Valentin am avut ocazia sa testam diverse masti marca 7th Heaven de la cele cu namol sau textile cu infuzii la cele de tip peel-off.  Mastile sunt iubite atat de femei cat si de barbati in peste 87 de tari datorita ingredientelor naturale pe care le au in compozitie, dar si apreciate intrucat aceastea nu sunt testate pe animale.

Gama este una variata si se adreseaza tuturor tipurilor de ten avand capacitatea de a-l ingriji  pe fiecare in functie de necesitatile acestora.

Eu mi-am bucurat tenul cu o masca peel-off care are la baza mierea de Manuka, aceasta se produce doar in Noua Zeelanda si este considerata cel mai puternic antibiotic natural.

Am testat-o si pe cea cu namol de la Marea Moarta cu rol de deschidere a porilor blocati si curatare in profunzime. Aceasta mi-a lasat tenul atat de catifelat incat imi venea sa imi mangai mereu fata.

O alta masca peel-off testata a fost cea cu alge marine brune. Aceasta are rol detoxifiant astfel ca va indeparta praful si grasimea acumulata de ten.

Masca cu aloe vera a fost una de tip textil, recunosc ca aceasta nu m-a incantat la fel de tare atat in ceea ce priveste rezultatele, cat si atunci cand vine vorba despre modalitate de aplicare intrucat nu sta foarte bine pe fata si te obliga sa ramai intins in pat spre deosebire de celalalte care iti permit sa iti desfasori activitatile obisnuite in timp ce ele actioneaza asupra tenului.

De acelasi lucru s-a plans si Valentin in privinta celei de acest gen, mai ales in cazul sau ca are si barba.

In rest, celelalte pe care le-a testat, adica masca cu namol de la Marea Moarta, masca pentru curatarea tenului si masca exfolianta i-au placut, lasandu-i tenul catifelat si luminos.

Insa, nu ne laudam degeaba cu ceea ce am testat noi, caci pentru una dintre voi avem un cadou.IMG_7974

Asa ca, vei avea ocazia sa testezi o masca exfolianta cu castraveti care curata si revigoreaza tenul, in special zona T.

Argan Oil Mud este o masca imbogatita cu ulei de argan si o serie de antioxidanti care iti vor curata tenul in profunzime, echilibrand nivelul de sebum.

Masca peel-off cu arbore de ceai calmeaza tenul si indeparteaza impuritatile.

Cea de-a patra masca are la baza argila imbogatita cu antioxidantii fructelor de Goji, acestea putand fi considerate super-fructe datorita  faptului ca reusesc sa protejeze tenul de mediul poluant in care te desfasori. Vei vedea ca are un miros delicios, insa, limiteaza-te la o folosi doar pe ten si nu pe paine.

De asemenea, aceste patru masti vor veni intr-un portfard roz si incapator.IMG_7965

Prin urmare, daca te-am facut curioasa, participa la concurs respectand urmatoarele reguli:

  1. Da like paginii de facebook Doamna T
  2. Da like paginii de facebook 7th Heaven
  3. Lasa un comentariu la acest articol in care sa imi spui care este masca de fata 7th Heaven care ti-a facut cel mai mult cu ochiul.

Inscrierile la concurs au loc pana pe data de 31 August 2017. Castigatoarea va fi aleasa prin tragere la sorti si o voi anunta pe 1 Septembrie 2017.

CONCURS INCHEIAT.

 

La Ipotesti

Recent, am avut ocazia sa vizitez satul Ipotesti din judetul Botosani. Nu cred ca exista cineva care sa nu asocieze automat acest nume cu Mihai Eminescu. Prin urmare, obiectivul principal al vizitei a fost, clar, casa memoriala a acestuia.

casa-memoriala-mihai-eminescu-de-la-ipotesti

Recunosc ca am intrat cu o oarecare emotie in casa, incercand sa fac o legatura intre putinele lucruri pe care mi le mai aminteam despre poet si ceea ce gaseam in incapere. Urmarind obiectele si aspectul casei, primul lucru care mi-a venit in minte a fost sa spun: „Dom’le, da’ n-a fost chiar asa sarac…”.
Ulterior, am aflat ca din tot ceea ce reprezinta casa memoriala, doar un sfert ar fi lucruri care i-au apartinut poetului, iar casa este, de fapt, la a treia reconstructie. Acest lucru se intampla deoarece in 1924, ca urmare a faptului ca nu mai fusese ingrjita ani de-a randul, casa a fost daramata in totalitate, iar cea care a fost construita in locul ei nu a respectat aproape deloc structura originala a casei. Prin urmare, si aceasta a fost demolata, iar in 1979 a fost reconstruita o varianta care a reprodus in totalitate casa parinteasca a lui Eminescu.
Aceasta are printre altele si un pian care il exemplifica pe cel care a apartinut surorii poetului, Aglaia, dar si un birou care se pare ca ar fi chiar cel la care scria acesta. In afara biroului si a altor cateva obiecte din incapere, celelalte lucruri sunt doar copii a ceea ce a reprezentat candva mobila casei.
Pe langa casa memoriala, mai poti vizita si biserica veche a satului Ipotesti, Casa tarananeasca de epoca in stil moldovenesc pe care a donat-o familia Papadopol, cea care a avut pentru ultima data in proprietate mosia Ipotesti, dar si Centrul National de Studii Mihai Eminescu.
casapapadopol18iun2012d2
Pretul de vizitare este aproape „ridicol de mic”, adica 6 lei/persoana, iar taxa de fotografiere 5 lei.
La vreo 4 km de Memorialul Ipotesti, se afla sursa de inspiratie poetica a lui Mihai Eminescu: lacul cu nuferi, care face parte din patrimoniul national, fiind unul dintre cele mai importante obiective turistice legate de numele poetului. Din pacate, din cauza verilor secetoase din ultimii ani, acesta este pe cale de disparitie. Tot din acest motiv are de suferit si vegetatia, in special nuferii albi si galbeni, care sunt specii protejate si declarate monumente ale naturii.
IMG_5420b
Altfel, plimbarea prin padure este mai mult decat placuta. Noi am vizitat-o la 9 dimineata, asa ca, in afara unor caini prietenosi si infometati (pe care i-am hranit cu covrigi de Buzau), n-am mai vazut nicio vietate pe acolo. A fost amenajata si o alee care sa iti usureze drumul prin padure, dar au fost si unii care au avut grija sa „usureze” podul de peste lac, luand acasa cateva dintre scandurile acestuia.
E pacat ca nu stim deloc sa pretuim frumusetile pe care ni le ofera natura si nici sa apreciem interventiile artificiale care au rolul de-a contribui la splendoarea locului.
Padurea este amenajata si cu banci, cosuri de gunoi si indicatoare.

Mai stim sa ne bucuram?

Incepand cu examenul de capacitate si terminand cu bacalaureatul, wall-ul meu de facebook a fost invadat de print-uri cu rezultatele obtinute de candidatii la acestea. Ma bucur pentru ei si ii felicit, nu de alta, dar majoritatea dintre ei au obtinut medii bune sau chiar foarte bune. Evident, pentru ca doar aceia care au reusit sa ia note mari au ales sa isi publice pe retelele de socializare realizarea.

Problema, din punctul meu de vedere, este alta. Am ajuns, si acum nu ma refer doar la acesti absolventi, sa nu mai facem lucrurile pentru noi, ci pentru ceilalti, nici nu mai apucam sa ne bucuram de o reusita ca mai intai simtim nevoia sa le aratam celorlalti pentru a vedea ei ce sau cat putem noi. Si stiti care este lucrul cel mai trist? Ca de cele mai multe ori prietenii pe care ii ai pe retele de socializare nici macar nu iti sunt prieteni si in viata reala. Si atunci de ce sa impartasesti bucuria ta cu ei? Nu vrei asta, vrei de fapt sa ii demonstrezi ca ai putut. Dar de ce?

Mi-amintesc cand am dat eu bacul ca mai intai am stat si am tras aer in piept. I-am multumit lui Dumnezeu ca mi-a fost alaturi. Da, stiu, sunt unii care vor spune ca nu a invatat El in locul meu, doar ca eu cred ca orice reusita am avut in aceasta viata a fost doar cu ajutor de la El. Si abia dupa ce mi-am savurat “victoria”, am inceput si am dat cateva telefoane. La frati si surori. Pentru ca am considerat ca ei ar fi singurii interesati, in mod sincer, de rezultatele mele. Este adevarat ca nici nu erau retelele de socializare in mare voga pe atunci, dar dati-mi voie sa cred ca as fi procedat la fel.

Am ajuns sa ne fie teama sa ne traim viata asa cum ne dorim pentru ca vom fi judecati. Chiar inainte de aceste examene, cateva fete mi-au scris ca ce sa faca pentru a scapa de emotii, le era frica tare de rezultate, ca le vor certa parintii si vor rade prietenii de ele. Si am tras concluzia ca fetele acelea nu constientizau cat de importante sunt aceste examene  pentru viitorul lor, singura lor preocupare era legata de ceea ce vor spune cei din jurul lor.

Parerea mea, din experienta de fiica a unor parinti simpli, dar intelegatori si intelepti, este ca indiferent de rezultat, copilul trebuie sprijin si ajutat sa depasesca un esec, nu sa ii fie  scosi ochii ca baiatul vecinei a luat o nota mai mare. Iar in ceea ce priveste parerea prietenilor, ce prieteni sunt aia care rad de nereusita ta in loc sa fie acolo sa te incurajeze sa mergi mai departe?

In rest, oamenii care mai trec intamplator prin viata ta, nu conteaza. Nu iti imagina vreodata ca persoanele care au o viata implinita si fericita ar sta si si-ar pierde vremea judecandu-te. Sunt doar niste frustrati a caror viata e atat de trista  incat prefera sa o intristeze si pe-a altora decat sa o repare pe-a lor.

Asa ca, ar trebui sa iti amintesti, indiferent de circumstante, ai doar o viata pe care trebuie sa o traiesti asa cum iti place, fara sa tii cont ca ai putea fi judecat. Nu esti dator nimanui cu nimic, scopul tau in viata nu este sa ii multumesti pe ceilalti, ca s-ar putea sa uiti sa te multumesti pe tine. Iar atat timp cat tu nu te iubesti, respecti si apreciezi, nimeni nu o va face.

Fusta din tull. Varianta pentru evenimente

Nu mi-as fi imaginat niciodata ca voi reveni atat de repede cu un articol legat de o fusta din tull. Insa, datorita reactiilor pozitive primite din partea voastra si ca urmare a faptului ca unele dintre voi m-ati intrebat de unde mi-am achizitionat-o, m-am hotarat sa va vorbesc un pic despre omul din spatele acestor creatii. Un om care se implica 100% in realizarea acestor creatii, lucrandu-le la comanda, fix conform masurilor tale. Andra Natea este ea, iar pasiunea sa romantica si diafana se numeste Boutique de ReCreatie.

La Boutique de ReCreatie totul este lucrat 100% manual. Iar creatiile sunt spectaculoase. Insa, acestea nu sunt reprezentate doar de fustele din tull, desi gasesti tot felul de modele, de la cele clasice la cele reinterpretate. Ai ocazia, de asemenea, de-a iti crea un obiect vestimentar unic daca optezi pentru varianta in care sa fie personalizat cu o pictura manuala.

Ceea ce port eu in fotografii, de data aceasta, este o fusta din tull lunga cu o funda care este detasabila. Mi se pare genul de fusta pe care o porti purta la orice eveniment de vara, fie nunta, banchet sau petrecere intre prieteni.

IMG_2655_copy_copy

Intrucat ea este vedeta, pentru partea de sus nu am putea opta decat pentru un articol vestimentar simplu, de preferat mulat pe corp.Altfel, riscam sa dam impresia unei siluete… fara silueta. Eu am ales un top negru de la H&M, cu dantela in partea de sus, pentru un plus de eleganta. Insa, variantele pot fi nenumarate, tocmai de aici si versatilitatea fustei. Datorita faptului ca obiectul vestimentar din partea sus poate fi mereu altul, o poti purta la mai multe evenimente, fara sa ai complexe ca repeti tinuta.

Fusta: Boutique de ReCreatie

Top: H&M

Fotograf: Valentin Turcuman